Toate filmele istorice sunt pline de minciuni!

Bineînțeles că unele filme istorice sunt mai aproape de realitate decât altele, dar niciunul dintre ele (absolut niciunul!) nu reflectă imparțial realitatea istorică.

Iată pe scurt principalele minciuni din filmele istorice:

Armele și armatele.

În scenele cu lupte și soldați vedem mase mari de militari echipate cu armuri și săbii. În realitate doar nobilii și mercenarii de profesie aveau armuri complete și arme de calitate, marile mase de țărani luptau cu bâte, sulițe din lemn, pietre și unelte agricole și nu aveau armură și cal.

Bineînțeles ca efectul vizual al unei astfel de gloate e mult mai puțin impresionant decât cel al unei armate de pe platorile de filmare de la Hollywood….

Femeile erau mult, mult mai urâte!

În filmele istorice personajele feminine sunt la fel de grațioase și frumoase ca cele de azi. În realitate femeile de atunci îmbătrâneau foarte repede, după 20-25 de ani, iar standardele de frumusețe erau cu totul altele!

Toți oamenii erau sensibil mai scunzi (1,50 era media de înalțime), femeile aveau păr pe față și pe corp (nu existau saloane de cosmetica, epilare cu laser sau tratamente hormonale) iar majoritatea populației suferea de probleme stomatologice (cei mai mulți aveau o respirație urât mirositoare, dureri groaznice de dinți și maxilare deformate).

Evident nu existau silicoane, tratamente anti-celulită etc.

Mentalitățile erau cu totul altele decât cele de azi!

Personajele istorice nu erau nici pe departe atât de cinice la adresa religiei, așa cum sunt adesea reprezentate în filme. Coducătorii de state și de armate, ca și oamenii simpli, erau în general persoane religioase, cu convingeri puternice.

Chiar și cei care nu se încadrau în aceste tipare, nu își permiteau să facă remarci de genul celor prezentate în filmele istorice, pe deoparte din cauza temerii de a fi respinși de societate, pe de altă parte din cauza vocabularului foarte limitat din acea perioadă!

Limbile moderne de azi sunt pline de cuvinte împrumutate din latina și din alte limbi. Situația era diferită atunci pentru ca nu exista presă, Internet, educație și toți ceilalți factori care duc la dezvoltarea vocabularului individual.

Putem spune, fără nicio exagerare, că omul antic și cel medieval, avea un vocabular foarte restrâns. Să nu uităm că până acum 100 de ani în Europa existau țărani care nu făceau diferența între stânga și dreapta și credeau că într-un aparat de radio sunt băgați oameni care vorbesc.

Oamenii nu se identificau după naționalitate ci după religie și stare socială!

Deși de multe ori filmele istorice sunt pline de propagandă naționalistă, oamenii de atunci nu dădeau 2 bani pe originea etnică, iar ideea de patrie avea cu totul alt înțeles decât are azi.

Suveranul și suzeranul căruia îi aparțineanu, clasa socială din care făceau parte și religia pe care o practicau, regiunea din care proveneau, erau principalele elemente ale identității omului medieval.

Statul național are aproxiamtiv 200 de ani, ceea ce înseamnă foarte puțin la scara istoriei, dar pentru că filmele istorice au apărut în acest interval, încercarea de reconstituire a trecutului este viciată de ideile și concepțiile moderne, aplicate asupra personajelor și evenimentelor istorice.

Motivele pentru care filmele istorice sunt pline de minciuni, pot fi împărțite în motive subiective (atunci când filmele sunt realizate din motive propagandistice, cu rolul de a ne convinge de niște idei și teorii moderne) și obiective (atunci când regizorul nu are la îndemână toate elementele pentru a putea reprezenta cât mai fidel realitățile trecutului).

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.