Putinomics – Economia puterii în Rusia lui Putin

În orice țară din lume, în orice tip de regim politic, banii și puterea sunt într-o relație strânsă, un soi de binom care se condiționează reciproc, însă natura acestor legături diferă de la un establishment politic la altul.

În cele ce urmează vom analiza pe scurt structura economiei Rusiei lui Putin, Putinomics (un joc de cuvinte din engleză între Putin și economics)!

Spre deosebire de societățile occidentale și chiar față de majoritatea celor fost-comuniste din estul Europei, Rusia a urmat un traseu aparte, atât din punct de vedere economic cât și politic.

După anii de haos și dezintegrare ai perioadei lui Elțîn, Putin a construit pas cu pas o țară și o economie menită să umple vidul de putere din spațiul ex-sovietic și să își recucerească treptat rolul de putere mondială cu care Rusia s-a obișnuit în ultimii 200 de ani.

De unde vin banii?

Rusia exportă în primul rând materie primă, exporturile de petrol și gaz fiind principalele surse de venit pentru bugetul rus.

În afară de gaze și petrol Rusia mai exportă și minereuri feroase și neferoase, cărbune, cereale etc. dar și arme și muniții, utilaje și alte produse finite (e adevărat, acestea din urmă în special în țări din lumea a treia).

Prin implicarea masivă a statului în economie (sectoarele cheie ale economiei sunt deținute de companii de stat controlate de oligarhii apropiați regimului, sectorul privat fiind limitat în mod intenționat) și printr-o politică economică protecționistă, Rusia a reușit în ultima vreme să exporte mai mult decât importă.

Stabilitatea macro-economică este cheia de boltă a politicii financiare a regimului Putin, spre deosebire de creșterea economică permanentă, care este țelul doctrinei economice occidentale.

Putinomics poate fi rezumat în câteva cuvinte: o datorie externă cât mai mică, șomaj scăzut și conceptul conform căruia puterea militară este mai importantă decât prosperitatea economică.

Acestă stabilitate fragilă a fost însă afectată grav de sancțiunile impuse Rusiei de SUA și țările europene, astfel că recent Rusia a scăzut salariul minim pe economie, în concordanță cu doctrina economică putinistă care pune stabilitatea înaintea dezvoltării, știut fiind faptul că rusul de rând acceptă mai ușor o diminuare a veniturilor decât o concediere.

De asemeni o serie de guvernatori și reprezentanți ai autorităților locale au fost concediați din cauza faptului că republicile și regiunile pe care le aveau în administrare nu au reușit să trimită la bugetul central sumele de bani preconizate.

Ce va urma?

Răspunsul Rusiei la sancțiunile economice internaționale care îi paralizează economia este unul dificil de ghicit din cauza faptului că la ora actuală există două soluții pe care le propun apropiații lui Putin, una liberală, bazată pe creșterea sectorului privat și pe deschidere spre investițiile străine și una autoritară, etatistă, care propune un rol și mai mare al statului în economie, investițiile să fie făcute de companiile de stat care să fie sprijinite de banca națională prin tipărirea de monedă și de guvern prin deduceri fiscale.

Prima variantă, cea liberală, este susținută de Alexei Kudrin, fost ministru de finanțe și actual președinte al Camerei de Comerț. Acesta susține tăieri de la bugetul armatei (principala gaură neagră a bugetului rusesc), descentralizare, investiții în sănătate și învățământ (dacă rusul va fi mai sănătos și mai calificat, productivitatea economică va crește, susține Kudrin) și sprijinirea sistemului privat.

Deloc surprinzător, această variantă este dezagreată de generali și de oligarhi.

Varianta etatistă îl are ca principal exponent pe Boris Titov, Comisar Prezidențial pentru Drepturile Antreprenorilor. Acesta consideră că soluția propusă de Kudrin va duce în final la destabilizarea țării, la mișcări sociale și este deci periculoasa pentru regimul Putin. Titov propune în schimb ca statul să preia datoriile marilor companii și să le reinvestească în aceleași sectoare economice, plus o serie de alte măsuri etatiste care pe termen lung ar deconecta și mai mult economia rusă de la pulsul globalizării.

Ambele variante implică o serie de riscuri și e dificil de spus la care din cele două se va opri în final Putin. Analiștii sunt de părere că în aceste momente regimul de la Kremlin își regândește doctrina economică, sub presiunea sancțiunilor internaționale, căutând o cale de mijloc între cele două teorii economice propuse mai sus, astfel încât șă-și maximizeze rezultatele, să evite destabilizarea țării și să se mențină la putere cât mai mult posibil.

 

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.