Pax Americana – Cum a devenit SUA super-puterea de azi

Roma nu s-a construit într-o zi și nici SUA nu și-a câștigat statutul de jandarm mondial peste noapte.

I-a luat cam 25 de ani!

Drumul spre dominația mondială a Statelor Unite începe la sfârșitul primului război mondial și se consolidează definitiv la finalul celui de-al doilea.

Fără ajutorul americanilor Anglia și Franța nu ar fi putut înfrânge Germania la 1918, astfel SUA iese din starea de izolare în care se afla până atunci și devine principalul actor pe scena internaționala (apropo, grație politicii SUA dintre 1917-1918 s-a realizat România mare, vezi doctrina Woodrow Wilson).

Însă abia dupa 1945 Europa Occidentală devine dependentă total de SUA și se crează o Nouă Ordine Mondială care în linii mari se păstrează până în ziua de azi, Ordine ce recunoaște SUA drept garant și vioara întâi în concertul internațional.

Episodul Pearl Harbour a schimbat concepția americană despre politica externă

Atacul japonez asupra flotei americane de la Pearl Harbour din 1942 a fost ultimul cui bătut în sicriul politicii izolaționiste a SUA promovată până atunci de Republicani.

Americanii au decis atunci că trebuie să se implice nu doar în al doilea război mondial, cum o făcuseră și în primul, la 1917, ci să facă în așa fel încât astfel de războaie să nu mai aibă loc.

Și au acționat în consecință!

Planul Marshall, SUA devine liderul incontestabil al țărilor libere libere și civilizate

În 1947 SUA face o ofertă de nerefuzat țărilor europene între 1948 și 1953 acestea vor primi din partea americanilor: 800 de miliarde de dolari (în banii de azi, 12 miliarde în banii de atunci), bani nerambursabili, pentru reconstrucția economică a acestora, cu condiția ca aceștia să fie folosiți strcit pentru refacerea economiei europene, în așa fel încât țările beneficiare să coopereze economic între ele.

Parte a doctrinei Truman de promovare în lume a unor societăți libere și pașnice, Planul Marshall a fost sâmburele din care s-a format treptate Uniunea Europeană, una din condițiile esențiale impuse de americani fiind aceea ca Franța, Germania de Vest, Italia și Marea Britanie să formeze, step by step, o piață unică.

Cu alte cuvinte, prin Planul Marshall americanii i-au obligat pe occidentali să coopereze și nu să concureze, cum făcuseră până atunci în istorie.

Având interese contrare, Franța, Anglia și Germania au purtat de-a lungul istoriei zeci de războaie sângeroase.

Acum paradigma se schimba radical, toate țările occidentale aveau un singur interes major și automat cazua unor noi mari războaie în Europa era anulată din start, singurul inamic comun serios devenind blocul sovietic.

Astfel s-au pus bazele unui bloc de țări europene democratice și capitaliste, unite în a se proteja împreună de pericolul sovietic, comunist, planul Marshall facând parte dintr-un plan general mai larg de apărare de către SUA a țărilor europene de pericolul comunismului.

Dacă Europa nu a mai văzut un conflict militar major pe teritoriul ei de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, este grație americanilor. Uniunea Europeană fiind în ultimă instanță o creație a SUA.

Americanii au înțeles că soluțiile militare nu sunt soluții de durată, că e mult mai eficient să îți transformi inamicul în prieten decât să stai mereu cu pușca la picior, pregătit pentru un nou război.

Astfel, americanii au început să sprijine și să promoveze propriile lor valori în toată lumea, democrația și libertatea (politică, a cuvântului, a inițiativelor antreprenoriale etc.), astfel că nu aveau nevoie de trupe de ocupație pentru a domina zonele de influență, ci țările libere veneau ele singure și de bunăvoie în sfera de influență americană.

Dacă rușii au înțeles să acționeze la fel ca în Evul Mediu, cu trupe de ocupație, cu luarea de sclavi din teritoriile cucerite (vezi Gulagul), cu jefuirea sistematică a țărilor ocupate și impunerea unor guverne marionetă, susținute de trupele sovietice (acțiuni eficiente pe termen scurt dar extrem de costisitoare pe termen lung), americanii au deci o abordare revoluționară, o situație win-win care să îi transforme pe foștii inamici ocupați în parteneri și aliați, să îi cointereseze în formarea unei noi ordini mondiale, în care SUA să fie puterea numărul unu în lume dar din care toată lumea să aibă practic de câștigat.

O politică nouă, o viziune originală (pe care unii nici acum nu sunt capabili să o digere și să o înțeleagă fiind captivi viziunii sovietice, medievale cu imperii și colonii, opresori și oprimați, fără să accepte că omenirea a depășit acel stadiu), dublate de eficiența economică și militară, aceștia au fost pilonii care au susținut PAX americana în ultimii aprox. 70 de ani.

Acestă viziune este azi contestată tot mai puternic de administrația Donald Trump care dorește regândirea tuturor politicilor externe ale SUA, în ideea de a pune interesele economice americane înaintea alianțelor militare.

Rămâne de văzut cu ce consecințe….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.