By - - 1 Comment

Nu mai e un secret pentru nimeni faptul că în 1989 regimul Ceaușescu a căzut prin implozie controlată, căpeteniile regimului fiind eliminate de așa-numitul eșalon doi, care le va și înlocui la conducerea țării.

Dar de ce s-a întâmplat acest fenomen? De ce nu a existat o coeziune reală între liderii partidului comunist astfel încât regimul să supraviețuiască după modelul nord-corean sau să se transforme după modelul iugoslav?

Cauzele sunt multiple și le vom lua pe rând.

Falimentul economic al țării și al regimului

Greutățile economice cauzate de incapacitatea regimului de a realiza o economie sustenabilă este principalul factor care a dus la dispariția lui.

Deși aveau o poziție privilegiată față de restul populației, securiștii și mica nomenclatură începe să resimtă și ea criza economică generală.

Cadrele militare, cele din securitate și miliție nu mai avansează atât de ușor în anii 80 (avansărilea aduceau automat o creștere a salariului și implicit o povară în plus pentru bugetul de stat), dotările de logistică sunt tot mai slabe iar lipsa alimentelor afectează inclusiv familiile oamenilor pe care regimul se baza să supraviețuiască.

Astfel, loialitatea față de Ceaușescu se erodează rapid (bancurile și aluziile la cuplul dictatorial devin subiecte tot mai frecvente pe holurile instituțiilor de stat).

Pierderea sprijinului URSS de către Ceaușescu

Încapățânatul cizmar nu vrea să înțeleagă ca anul 1968 a trecut de mult și că nu se mai bucură de niciun sprijin popular în interior și continuă să se burzuluiască la reformele venite de la Kremlin (glasnost și perestroika), reforme la care visau tot mai mulți români.

Astfel, alături de bulgari și de est-germani, comuniștii români se izolează și mai mult atât de restul lumii cât și în interiorul blocului comunist.

Și cum pentru supraviețuirea regimului comunist de la București, sprijinul Moscovei avea un rol absolut vital, pierderea acestui sprijin nu putea avea decât o singură consecință…

Căderea comunismului în Europa de Est

Punctul culminant pentru regimul Ceaușescu îl constituie căderea regimurilor surori din jur. S-a creat astfel un efect de domino care avea să țină loc de scânteie pentru declanșarea evenimentelor din decembrie 1989.

Erodat la maxim, lipsit de sprijin inclusiv în rândul cadrelor tinere ale partidului, sprijinit doar de un grup de babalâci senili, rupți de realitate, soarta regimului Ceaușescu a fost pecetluită!

Revenind la întrebarea din titlu, de ce au trădat securiștii regimul care îi hrănea, care le era tată și mamă? De foame! De lipsă de perspective și nu în ultimul rând de teamă!

Ei erau pe atunci, statistic vorbind, românii cei mai informați și competenți profesional, cu acces la informații și tehnologie. Știau ce se întâmplă în Europa și în lume, ce înseamna economie de piață, cât costă un metru pătrat de teren în vestul Europei, cum funcționează un stat occidental și care e tendința la nivelul continentului.

Deși poate părea paradoxal, securiștii doreau mai multă libertate!

Libertatea de a deține valută în mod legal, de a nu mai fi nevoit să îți ascunzi averea, liberatea de a învârti afaceri mari, de milioane de dolari, așa cum vedeau în Occident, ca să nu mai fie nevoiți să se mulțumească cu firimiturile obținute din contrabandă, bișniță și alte mizilicuri.

Vroiau banii care se puteau face din acea economie muribundă a țării (fie și din mormanele de fier vechi ale fabricilor vândute la kilogram) și puterea care pe deoparte să îi protejeze, pe de alta să le propulseze generațiile viitoare ca elite economice și politice ale democrației românești originale.

Și le-a ieșit!