De ce era sarea o investiție profitabilă în Evul Mediu?

Comparată adesea cu aurul, subiect de legende, povești și obiceiuri ale căror semnificații sunt azi pierdute, sarea a fost cândva una dintre cele mai valoroase mărfuri, fiind folosită adesea și ca monedă de schimb.

Știați că termenul de salariu vine din latinescul salarium care are aceeși rădăcină cu sale (sare) și vine de la faptul că în epoca antică și medievală soldații erau plătiți uneori cu bulgări de sare, de dimensiuni standard, cu care puteau cumpăra apoi diverse mărfuri?

Sarea era foarte importantă pentru viața vechilor europeni

Valoarea sării era dată de cererea foarte mare pe piață iar asta se întâmpla dintr-un lucru extrem de simplu era principala metodă de conservare a cărnii și brânzei!

Deși azi e greu să ne imaginăm, a existat o vreme când oamenii nu aveau frigidere iar magazinele nu aveau lăzi frigorifice. Cea mai eficientă metodă de păstrare a alimentelor în Europa era deci prin punerea lor la sare.

Dacă pe alte continente clima permitea oamenilor să aibă mereu mâncare proaspătă, vechii europeni trebuiau să găsească metode prin care să își conserve rezervele de hrană de la un anotimp la altul.

Cei care trăiau aproape de malul mării își extrăgeau sarea din apa de mare, relativ ușor (prin lăsarea apei să se evapore și răzuire sării rămasă pe pereții vasului), însă cei care trăiau în interiorul continentului trebuiau să o exploateze din saline.

Exploatarea sării din saline era o muncă extrem de dificilă pentru tehnologia antică și medievală, la această muncă fiind folosiți sclavii și condamnații.

Cererea mare pe piață, condiții foarte proaste de transport (drumuri nesigure, viteza mică de deplasare, vămile de tot felul) și dificultatea extragerii sării, făceau ca această marfă să fie una extrem de scumpă (un kg de sare era cam de 20 de ori mai scump decât este astăzi).

Cine controla resursele de sare deținea puterea

Astfel stând lucrurile, zonele bogate în sare constituiau o miză uriașă în conflictele și războaiele medievale. O astfel de zonă a fost și Transilvania unde în vremea migrației triburilor maghiare este amintit un duce Salanus (Săratul, aluzie la faptul că vămuia transporturile de sare de pe Mureș) dar și regiunea orașului Salzburg (orașul sării), iar în Marea Britanie localităție cu terminația swich denotă o veche exploatare de sare.

Revenind la Transilvania, o bună parte din veniturile regelui Ungariei și ale feudalilor locali, proveneau din ocnele de sare (inclusiv din celebra salină de la Turda).

De ce a scăzut prețul sării în epoca modernă?

Deși cererea de sare este una constantă, ea nu mai reprezintă acum ceea ce reprezenta în trecut pentru viața de zi cu zi a populațiilor europene.

Principalele metode de conservare sunt azi pasteurizarea și păstrarea la rece, în plus tehnologiile noi, îmbunătățirea considerabilă a transporturilor și reglementările vamale moderne, au făcut ca exploatarea sării să nu mai fie atât de costisitoare.

Nu doar că prețul sării a scăzut dar multe saline s-au închis exploatării și s-au deschis turismului.

Deh, fiecare eră cu piața, cererile și oportunitățile ei!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.